Ati auzit de Sam Parnia, medicul
britanic care pretinde ca invie mortii? A devenit o celebritate
mondiala in urma publicarii in 2013 a cartii lui, The Lazarus Effect: The Science that is Erasing the Boundaries Between Life and Death
(“Efectul Lazar: Stiinta care elimina granitele intre viata si
moarte”). Cartea e fascinanta, si lecturarea ei usoara. In cele 292 de
pagini ale ei, cartea descrie ultimele descoperiri in domeniul
reanimarii. Invatam din ea ca in ultimele decade, progresul tehnologic
in domeniul reanimarii a fost atit de mare, incit, afirma Parnia, se
poate vorbi de o adevarata inviere a mortilor. De fapt, el descrie
cazuri ale multor pacienti, ai lui si ai altor medici, care au fost
“morti” vreme de ore in sir, ori chiar si de zeci de ore, dar care au
fost readusi la viata. Acest lucru ii da lui Parnia si colegilor lui de
bresala confidenta ca omenirea se afla la pragul unei epoci cu totul
nemaiintilnite in istoria ei: moartea nu e ireversibila ci reversibila.
Ramine ca in viitor medicii si oamenii de stiinta sa perfectioneze
tehnologia medicala sa poata readuce la viata mortii atita timp cit
exista posibilitatea de a transmite oxigen creerului.
Teoria lui Parnia e simpla.
Moartea se produce atunci cind creerul nu mai este alimentat cu oxigen.
Oxigenul, la rindul lui, este transmis creerului prin singe, care la
rindul lui este pompat in tot trupul de inima. Cind inima inceteaza sa
mai bata inseamna ca singele nu mai circula, singele nu mai ajunge la
creer, creerul e lipsit de oxigen, inceteaza sa mai functioneze, iar
celulele incep sa moara. Tehnica moderna ajuta la inversiunea acestui
proces. De fapt, in 2012 cind Parnia era medic la un spital din New
York, o treime din pacientii declarati morti au fost readusi la viata de
Parnia si echipa lui de asistenti cu ajutorul tehnologiei medicale
moderne.
The Lazarus Effect,
insa, nu e un manual de medicina. Pe linga aspectele tehnice ale
procesului incetinirii vietii si al mortii, ea discuta, in citeva
capitole, un subiect cu care totii ne vom confrunta mai devreme ori mai
tarziu: mortea. Ne constrange, intrun fel, sa regindim moartea si
intelesul ei. Ori, cel putin, acesta e obiectivul lui Parnia. Interesant
pentru un crestin, insa, este concluzia stiintifica cvasi-unanima a
inceputului Mileniului III: exista viata dupa moarte. Da, ati citit
corect: tot mai multi medici, printre care Parnia pare a fi cel mai
vocifer, cred si afirma ca exista viata dupa moarte. Cit de lunga este
aceasta “viata dupa moarte”? Pentru moment, dupa Parnia, longevitatea ei
corespunde numarului de ore ori de zile cind pacientul e mort inainte
de a fi readus la viata.
Pentru un crestin ori persoana
religioasa care crede in viata dupa moarte, mijlocul cartii lui Parnia e
cel mai fascinant. Prima parte a cartii discuta aspectele tehnice ale
procesului de reanimare, iar restul aspectele etice, teologice, si
filosofice ale mortii. Printre altele, Parnia intreaba daca nu cumva
persoanele religioase au fost pe nedrept marginalizate de oamenii de
stiinta care secole la rind i-au ridiculizat afirmind ca nu exista viata
dupa moarte. E clar ca viata dupa moarte nu mai e un mit, nici o
legenda, ci o realitate, iar subiectul acesta incepe sa preocupe un
numar tot mai mare de oameni de stiinta si cercetatori.
Intrebari fascinante
Intrebarile propuse in The Lazarus Effect sunt cu
totul fascinante, mai ales pentru un om al credintei. Cum e sa treci
dincolo de moarte? Ce se intimpla imediat dupa moarte dar inainte ca
celulele sa fie vatamate ireversibil sa nu mai poata sustine viata? Daca
am putea trece dincolo de acest stadiu, ce am putea spune celor din
jurul nostru despre experientele noastre, si ce ar gandi ei despre noi?
Ne-ar crede ei oare? (Capitolul 6)
Parnia isi argumenteaza teza cu
probe medicale care parvin din toata lumea. Mii de oameni care au fost
reanimati descriu cu lux de amanunte ce au vazut si auzit dincolo de
moarte. (“People have now regularly died, come back to life, and told us
what they have experienced in that early period of death”.) (“Oameni
care au murit s-au reintors la viata si ne-au spus experientele lor in
perioada de inceput a mortii”) Astfel de expriente au inceput sa fie
documentate de medici in anii 70, ele fiind atunci numite “near-death
expertiences”, adica “experiente aproape de moarte”. Pe parcursul
carierei lui, Parnia a documentat experientele a peste 500 de pacienti
“morti” care au revenit la viata.
Experienta multora dintre ei a
fost un sentiment al pacii, fericirii si al multumirii de nu mai fi in
dureri. Multi descriu o trecere cu o viteza uimitoare printr-un tunel de
lumina, fiind asteptati la capatul tunelului de o fiinta luminoasa care
ii primeste cu bratele deschise. Altii descriu fiind acompaniati de
fiinte in alb care ii conduc prin tunelul de lumina si care le spun sa
nu le fie teama. Altii descriu ca se intilnesc cu cei dragi din
familiile lor care au murit inaintea lor. Altii descriu niste panorame
de o frumusete ireala, de nedescris, un cer senin, o muzica suava si
placuta pe care nu au mai auzit-o niciodata. Altii isi revad viata, si
li se puncteaza fiecare lucru rau pe care l-au facut in viata. Unii
descriu ca au simtit ca s-au dezlipit de trupul omenesc, au devenit
usori si au zburat. Altii descriu ca au fost imbracati in haine noi,
albe, ori ca au vazut o multime mare de oameni imbracati in haine noi,
albe. Altele descriu ca se simteau atrase catre o lumina puternica
aflata la capatul unui tunel. Unele persoane descriu fiinta de la
capatul tunelului ca fiind Dumnezeu ori Hristos, o “fiinta desavarsita”,
plina de compasiune, dragoste si mila. Altii vad la capatul tunelului
alte fiinte umane imbracate in alb care le fac cu mina si ii chiama spre
ei. Unele femei readuse in viata spun ca s-au intilnit cu copiii lor
nenascuti care au decedat din cauza unui avort spontan.
Multi dintre acesti oameni spun ca au fost “trimisi” inapoi de Fiinta
Desavarsita ca sa-si ingrijasca familia ramasa in urma. Altii spun ca
au cerut “Fiintei Desavarsite” sa-i lase sa se reintoarca in viata sa-i
ingrijasca pe cei dragi. Unul dintre pacientii lui Parnia chiar afirma
“I was moved forward and eventually met the great God … a beautiful
experience and I can only say that I fully understand why St. Paul so
wished to be with him.” (“Am fost propulsat inainte si l-am intilnit pe
marele Dumnezeu … o experienta frumoasa, si pot acuma spune ca inteleg
pe deplin de ce Sfantul Apostol Pavel a vrut sa fie cu El”.)
Viata acestor oamenii, odata
readusi la viata, e schimbata radical: toti doresc sa se puna in slujba
semenilor lor. Altii sunt deprimati vazind cum s-au comportat de rau cu
semenii lor cind erau in viata, si la reintoarcere isi propun sa duca o
viata exemplara. Simt ca li se acorda inca o sansa sa-si trateze semenii
cu bunatate.
Expereiente similare si pozitive
le-au avut si copiii. Spunea un copil lui Parnia: “When you die, it is
not the end … a lady came to me … there were also many others, who were
getting new clothes …” (“Cind mori nu e sfarsitul … o doamna a venit la
mine .. erau multi altii care primeau haine noi …”) In cazul acestui
copil, “doamna” pe care o vazuse a fost bunica lui care murise inaintea
lui si pe care o cunoscuse doar din poze. (Pp 136-137)
Date statistice
Dupa anul 2000 au fost publicate
cinci (5) studii privind experientele oamenilor trecuti in moarte dar
reveniti la viata. Doar 10% pina la 20% dintre aceste persoane isi
amintesc ce au vazut. De ce nu si restul de 80% pina la 90% intreaba
Parnia si colegii lui de breasla? (Pagina 173) Nu stiu.
O alta intrebare este de ce, pe
de alta parte, unele fiinte umane care sunt resuscitate descriu
experiente incredibil de terifiante. Experiente negative sunt descrise,
spune Parnia, de cei care au incercat sa se sinucida. Ei descriu niste
evenimente traumatice si pline de durere. (“The exceptions in my
experience were the people who had attempted suicide. In those cases,
people who survived described some very unpleasant traumatic and painful
experiences …”) (Pagina 138) O alta categorie sunt oamenii readusi in
viata care descriu experiente cu demoni, locuri intunecoase, fiinte
nocturne, tortuta si alte sentimente neplacute. (Pagina 151) Nici Parnia
nici colegii lui de breasla nu pot explica la nivel stiintific
diferenta intre experientele pozitive ale unora si experientele negative
alte altora. Pentru un crestin, insa, explicatia e categorica: exista o
gheena si exista un rai. Experientele descrise de Parnia si medicii cu
care colaboreaza corespund convingerilor religioase traditionale. Ele
le confirma, nu le infirma.
Dar stiinta?
Stiinta inca nu poate explica
satisfacator experienta oamenilor reanimati. Unii oameni de stiinta
le-au clasificat ca fiind halucinatii, o explicatie care astazi nu mai
este luata in serios. Dimpotriva, zice Parnia, oamenii care au avut
aceste experiente sunt lucizi, in plinatatea facultatilor lor mintale. E
evident, adauga Parnia, ca fiinta umana are suflet, o dimensiune
diferita de creer, minte ori constiinta. Provocarea pentru oamenii de
stiinta de acum inainte este sa identifice si sa definesca sufletul si
sa afle locul in fizicul uman unde el slasluieste. Pentru a elucida
aceasta intrebare Parnia sugereaza oamenilor de stiinta sa ia in
considerare atit discutiile teologice privind sufletul, cit si
“invataturile dobindite prin revelatie” privind sufletul omului. Ca sa
intelegi moarte, zice Parnia, trebuie sa intelegi “sufletul”. (“Today it
is becoming much more difficult to define or understand death without
considering a person’s consciousness or soul”.) (Pagina 175)
Exista, deci, concluzioneaza
Parnia, viata dupa moarte, adica vesnicie. Moartea e tranzitia de la
viata in trup la o existenta fara trup, in una din cele doua categorii
de experiente descrise mai sus, una pozitiva si una negativa.
Pentru persoanele religioase
cartea lui Parnia nu aduce nimic nou. Ele cred, si au crezut de mii de
ani, in existenta sufletului, a supravietuirii lui si a vietii vesnice.
Solomon, de fapt, spune ca Dumnezeu a pus in om “gandul vesniciei”.
(Eclesiatul 3:11 “Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în
inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu
poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a
făcut-o Dumnezeu”.) Ce e relevant si incurajator, insa, pentru cei care
cred, este ca Parnia, stiinta si tot mai multi colegi ai lui de profesie
confirma ceea ce noi acceptam prin revelatie si din invataturile
Scripturii – imortalitatea sufletului si viata vesnica.